Claudio, forma.
A început cu o întrebare simplă: de ce arată toate lămpile inteligente ca niște gadgeturi?
Răspunsul a venit pe hârtie, nu pe ecran. Zeci de schițe cu același pătrat, până când colțurile au ieșit cum trebuie: nu rotunjite, ci cu curbură continuă, ca la obiectele care nu obosesc ochiul. Latura de 127 de milimetri nu e întâmplătoare. E cât un Mac mini, ca lampa să stea lângă el fără să-l concureze.
Apoi au urmat straturile. Fiecare la o înălțime de pe o grilă de patru milimetri, ca orice combinație să arate ca una singură. Rostul dintre ele a fost desenat de trei ori până a devenit o linie fină, egală de jur împrejur, nu o crăpătură.
Difuzorul a cerut cele mai multe încercări: inele printate în materiale diferite, puse pe aceeași lumină, fotografiate noaptea, până la unul care nu arată LED-urile și nu înghite lumina. Așa lucrează: lent, cu obiectul în mână, până când nu mai e nimic de scos.
