Un ochi, înclinat spre podea.

Jumătate de felie, cu un singur ochi pe față. Vede când te dai jos din pat, măsoară lumina, temperatura și aerul, și îi spune bazei ce să facă. Fără cameră, fără radar.

Înapoi la cum funcționează

Modulul de senzori, singur pe o suprafață întunecată: o placă neagră mată, pătrată, de 24 de milimetri, cu un singur ochi rotund pe față.

Ochiul modulului, de aproape: conul negru, domul lucios al senzorului PIR și, sub el, punctul mic al ghidului de lumină. — Ochiul are 17 milimetri la gură și se îngustează până la 9,2. Domul PIR stă în fundul conului, iar punctul de la ora 6 e capătul ghidului de lumină.

Noaptea, lumina vine de jos.

Scena pentru care există modulul e una singură: e trei dimineața, te dai jos din pat și nu vrei nici să cauți un întrerupător, nici să te orbească o lampă. Ochiul vede podeaua, baza aprinde felia cea mai de jos, încet și slab, cât să vezi pe unde calci. Când te întorci în pat, lumina se stinge singură.

De aceea senzorul de mișcare e un PIR, nu un radar mmWave. Un PIR vede doar căldura care se mișcă în conul lui, iar conul nostru e înclinat 20 de grade în jos, spre podea. Nu te vede când te întorci de pe o parte pe alta și nu te vede nici prin perete. Vede picioarele când ating podeaua. Atât.

Alături de PIR, în același ochi, stă un senzor de lumină. Dacă în cameră e deja lumină, lampa nu se mai aprinde. Cele două citiri, mișcare și lux, ajung împreună la bază, iar baza decide.

Patru senzori, un singur modul.

PIR-ul e cel care vede mișcarea. În prototip e un AM312, iar pentru produs vrem un Panasonic EKMB, cu lentilă neagră, ca domul să dispară în ochi. Lângă el, la ora 6 în con, iese capătul unui ghid de lumină: o bucată de filament transparent de 1,75 milimetri, tăiată la nivel și lustruită, care duce lumina din cameră până pe un VEML7700. Așa măsurăm luxul fără o a doua fereastră pe față.

În spate, într-o cameră separată, stau ceilalți doi: un SHT40, pentru temperatură și umiditate, și un SGP41, pentru calitatea aerului, adică compușii organici volatili și oxizii de azot. Amândoi stau pe distanțiere de nailon M2,5, la distanță de pereți, ca aerul să treacă pe lângă ei.

La început am desenat două module separate, unul pentru noapte și unul pentru aer. Pe 29 octombrie 2026 le-am strâns într-unul singur, de 24 de milimetri: o stivă mai scurtă, un conector mai puțin și un singur loc în care să te uiți.

Desenul carcasei modulului de senzori, văzută de sus: peretele îngroșat cu gaura ochiului, camera de aer din spate cu fantele verticale, fereastra conectorului și bosajele pentru șuruburi. — Carcasa, în modelul parametric: ochiul în față, camera de aer cu cele nouă fante în spate, fereastra conectorului pe mijloc.

Aerul intră jos și iese sus.

Un senzor de aer închis într-o cutie măsoară aerul din cutie. De aceea modulul are, în spate, spre perete, nouă fante verticale. Aerul cald urcă, intră prin partea de jos a fantelor, trece pe lângă SHT40 și SGP41 și iese prin partea de sus. Camera lor e despărțită de restul modulului printr-un perete, ca firele și magneții să nu stea în curent.

Modulul stă sub lumină, nu peste ea. Căldura LED-urilor urcă și se duce în sus, departe de senzori. Stiva recomandată e baza, apoi senzorii, apoi feliile de lumină.

Baza de dedesubt tot încălzește puțin aerul, așa că SHT40 citește cu câteva zecimi de grad mai mult decât un termometru pus alături. Nu ascundem asta: în ESPHome pui un offset, calibrat după o zi lângă un termometru în care ai încredere.

Îi spune bazei, baza decide.

Modulul nu are creier. Cei trei senzori cu adresă, VEML7700, SHT40 și SGP41, vorbesc cu Pico-ul din bază pe I²C, prin liniile SDA și SCL ale magistralei. Baza îi recunoaște după adrese, deci știe singură că ai pus un modul de senzori pe ea.

PIR-ul nu așteaptă să fie întrebat. Când vede ceva, trage linia INT a magistralei la masă. Linia e open-drain, deci mai multe module o pot folosi fără să se încurce între ele, iar baza reacționează imediat, nu la următoarea citire.

Jos, modulul se închide cu un fund prins în două șuruburi M3, ascunse sub el, și se cuplează la restul stivei cu aceiași patru magneți din colțuri, într-o singură orientare. Pe față rămâne doar ochiul.

Fișa tehnică.

Cod intern S24. Cotele sunt ale prototipului v0 și se pot schimba.

Înălțime: 24 mm, jumătate de felie
Mișcare: PIR AM312 (prototip) sau Panasonic EKMB (produs)
Lumină: VEML7700, prin ghid de lumină din filament transparent de 1,75 mm
Temperatură și umiditate: SHT40, cu offset în ESPHome
Calitatea aerului: SGP41, VOC și NOx
Ochiul: Ø 17 mm la gură, Ø 9,2 mm la buză, înclinat 20° spre podea
Aerisire: 9 fante verticale în spate, intrare jos, ieșire sus, cameră separată
Magistrală: I²C pe SDA și SCL, INT open-drain pentru PIR
Montaj: 4 magneți 6 × 3 în colțuri, fund prins cu 2 șuruburi M3 ascunse
Loc în stivă: sub lumină, recomandat B40 + S24 + L48
Stadiu: model parametric gata, ales pe 29 octombrie 2026 în locul modulelor N20 și A40

Urmează: Lumina.

Lumina Cum funcționează